Se ia un ibric, se pune apă şi o mână de muşeţel sau tei după care se pune la fiert.

Între timp, într-o cană se pune miere din belşug.

După ce aţi pus mierea în cană, taiaţi şi adăugaţi lămâine, de asemenea, într-o cantitate mare.

Ingredientul meu preferat pe care vă sugerez din toată inima să-l folosiţi este scorţişoara care dă o aromă specială.

Turnaţi ceaiul în cana cu “ingrediente speciale” şi bucuraţi-vă de gustul deosebit, vizionând un film bun alături de o persoană aparte.

E băutura mea preferată din sezonul rece, după vinul fiert, bineînţeles.:)

Octavian Paler- Viaţa pe un peron

Prima zi de toamnă mă nelinişteşte, e ultima toamnă a copilăriei mele, ultimul an de liceu, ultimele momente de iresponsabilitate. Nu-mi vine să cred cum s-a scurs timpul pe nesimţite. Parcă mai ieri aveam codiţe, uniformă, ciorapei albi, guleraş apretat şi călcat de mami şi un buchet de garofiţe în mână pregătită fiind să i-l înmânez doamnei învătătoare. Aveam abecedar şi Moş Arici, aveam pacheţel de acasă şi suculeţ Trompy, aveam bentiţă şi moaţe albe, eram curioasă şi totodată înspăimântată. În clasa a V-a am trecut la o altă etapă, ne-am cunoscut diriginta care era şi este o persoană deosebită. Parcă acum o văd cu un costum alb cu dungi negre, un par negru frumos şi un zâmbet cald,inestimabil. Ne-a fost călăuză timp de patru ani şi a încercat să scoată la iveală tot ce aveam noi mai frumos. Mai târziu, la începtului liceului a trebuit să ne adaptăm într-un nou colectiv, să cunoaştem noi caractere şi să ne tachinăm cu o dirigintă bătrânică şi cicălitoare care ne-a iubit fără să ne arate, tocmai pentru binele nostru. Avem acum amintiri frumoase, încă îmi mai vine în minte primul semi- revelion petrecut alături de câţiva colegi când au venit după mine la 3 dimineaţa cu sticlele în mâini, legănându-se ). În clasa a XI-a ne-am cam purtat urât unii cu alţii, dar nu e timpul pierdut. Important e să lăsăm puţin de la noi şi să profităm de zilele care ne-au rămas, cel puţin eu sunt dispusă să fac acest lucru. Vreau să plec din liceu la fel de impresionată precum am intrat acum aproape 12 ani…
Mi-a provocat o uşoară nostalgie venirea teoretică a toamnei, m-a purtat pe aripile ei şi mi-a făcut o mică recapitulare. E urât să creşti.

“Şi totuşi vine toamna
Şi vai, suntem bătrâni”

Si ce poate fi mai de actualitate decat un horoscop zilnic pe care ni-l ofera cei de la vena.ro pentru a-l citi in fiecare dimineata alaturi de o cafea buna. Desigur, din acest horoscop vom putea afla cele mai noi date venite din partea astrologilor cu referire la dragoste, bani sau norocul de care vom avea parte in ziua respectiva.

In trecut avem prostul obicei de a pleca la drum fara a consulta starea meteo, dar acum nu plec niciodata fara sa arunc o privire pe  vreme si dupa cum am citit pe blog, Prognoza meteo in Bucuresti este foarte ok zilele acestea, iar daca voi avea timp poate voi merge intr-o zi in provincie sa vad daca acolo viata este chiar asa roz dupa cum spun unii.

Later update: am uitat de vestă.

Inspectorul se aşează, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă.

Profesorul: Mă! prostovane! tu ala ghe colo… Spune-ne tu doară: ce iaşte fiinţă şi ce iaşte lucru, mă?

Elevul: Lucrul, dom’le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă!

Profesorul: No! dar ornicul meu… prostule! fiinţă-i ori lucru?

Elevul: E lucru, dom’le!

Profesorul: Că’z doar mişcă, mă! auzi-l! (bagă ceasul în urechea elevului).

Elevul (ferindu-se): Da, dar dacă nu-l întoarcem, nu mişcă.

Profesorul (satisfăcut): Bravo! (cătră domnul inspector:) Ş-apoi doar ăsta-i ghintre cei meghiocri… Bine! (Elevul trece la loc.) Tu, mă! ălălant ghe lângă el… Câke picioare are boul, mă?

Elevul: Patru, dom’le!

Profesorul (vesel): Ei, pe dracu! că-z doar n-o să aibă şapke!… şi ce e boul cu patru picioare? lucru ori fiinţă? Ha?

Elevul: Fiinţă, dom’le!

Profesorul: Dar masa fiinţă-i?

Elevul: E lucru, dom’le!

Profesorul: No! că-z n-are şi ea patru?

Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom’le!

Profesorul (şi mai vesel): Ei! pe dracu! să se mişte… poake doar că cu şpirikismus!

Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?

Profesorul: Anibal Ioanescu.

Inspectorul: Răspunde bine.

Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei bunişori!… No! la gheografie acuma… Mă! tu ghe colo… Spune-ne tu doară toake ştakele Europei.

Elevul: Franţa, dom’le.

Profesorul: Franţiia, bine!

Elevul: Anglia, dom’le.

Profesorul: Iaşte!

Elevul: Germania, dom’le.

Profesorul: Ghermania.

Elevul (se porneşte repede. – Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfacţie şi cu mândrie): Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, România, Serbia, Muntenegru şi Grecia… dom’le!

Profesorul (încruntându-se): Şi apoi mai care, mă?

Elevul: Atâtea, dom’le!

Profesorul (începând să scrâşnească): Dar Şpania, mă?

Elevul (intimidat): Şi… Spania, dom’le!

Profesorul (mai aspru): Dar Şpania, unghe-i Şpania?

Elevul: …?!

Profesorul (magistral): Şpania-i lângă Portocalia, mă boule, şi viţăversa!

Elevul (aiurit): Şi… Spania şi Portocalia, dom’le!

Profesorul (din ce în ce mai sus): Şi mai care?

Elevul (pierdut): Virţăvercea, dom’le!

Profesorul (indignat): Nu Viţăvercea, mă! Dănimarca, mă! Dania, mă! (Şoptind ameninţător printre dinţi:) Dania tătână-tău! (Energic:) Merji la loc, boule!

Elevul pleacă obidit la loc.

Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a ştiut destul de bine.

Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu! ştiut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu… Spune-ne tu doară, s-audă şi onorat domnul inşpector: dacă sunt în lume apoi câke le veghem doară, cine le-au făcut pe toake?

Elevul (sigur): Natura, dom’le!

Profesorul (zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu! Natura!… Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane?

Elevul: Dumnezeu, dom’le!

Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău şi mumă-tă!… No! acuma… noi, românii, musai doară să şkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi?… ghe unghe?… spune!

Elevul (energic): De la Traian, dom’le!

Profesorul (făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admiraţie): Şi cine era Trăian?

Elevul: El era un om bun!

Profesorul (emoţionat): Bun, drăguţul ghe el! zic zău lui Dumnezău, bun!… şi cu cine s-au bătut el?

Elevul (brav): Cu turcii!

Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa… Mai târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii… (Puternic:) Cu dacii, mă!

Elevul (mai brav): Cu draci!

Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o bătut!… Dar mai apoi, Ştefan cel Mare şi Michaiu Bravul cine au fost?

Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.

Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă !… şi s-au bătut…

Elevul (cu multă mândrie naţională): Cu draci!

Profesorul (entuziast): Cu draci! zic zău lui Dumnezeu!… Merji la loc!… Bravo, prostovane!(Către inspector, care e transportat:) Că-z ăsta doară iaşte un şcoler emininke!

Inspectorul: Are şi mult talent!

Profesorul (cu siguranţă): Ei! pe dracu, talent! că-z talent nu-i doar ghe vreo samă! asta-i lucru anticvat… Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicăţiune!… No! la muzică acuma… Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?

Elevul: Muzica este care cântă, dom’le.

Profesorul (nemulţumit): Nu aşa, loază! Nu cuvânta doară ca râtanii… vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniţia chiară şi agkecvată!

Elevul: Muzica este…

Profesorul: Ce?

Elevul: Este când…

Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut… (pântre dinţi, aparte, şcolarului:) Ia sama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire.)

Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă…

Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoada lui Peştaloţiu!

Inspectorul (urmând): …şi zelul dumitale vrednic de laudă… (Către elevi:) Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România, pentru viitor!

Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule inşpectore?… Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!

„Pe drumul fără de începuturi

al migratoarelor culori

învaţă să vâneze fluturi

copiii păzitori de flori.

Dar vine-o zi neprihănită,

o zi cu miezul incolor

când, fermecaţi de-o stea rănită,

copiii uită grija lor.

Şi-ncep din florile uitate

să se reverse amintiri

prinzând copiii pe-nnoptate

în jocul primelor iubiti.” (Haralambie Ţugui- De-a jocul)